De-a lungul coastei se găsesc din belșug diferite tipuri de peste ton. Scrumbiile, sardinele și peștii macrou se află printre speciile de pești cele mai consumate. Aceste varietăți marine sunt preparate de obicei fie prin fierbere pe grătar sau pe pat de sare.

De multe ori sunt însoțite de sosuri și cartofi locali (papas arrugadas). În aproape toate orașele de coastă din Tenerife puteți cumpăra pește proaspăt. De asemenea, puteți savura rețete deosebite din peștele proaspăt prins în acea zi într-un restaurant cu vedere la Oceanul Atlantic. În piețele din orașele mai mari, puteți găsi cu ușurință pește proaspăt de înaltă calitate.

Aceasta se datorează felului în care sunt crescute și îngrijite animalele, dar și prin selectarea furajelor cu care sunt hrănite. Furajele sunt produse pe insulă, cu cele mai bune materii prime, printre care se numără și bananele care nu servesc pentru export. 

Pentru a se asigura calitatea cărnurilor se urmează standardele naționale și internaționale cele mai exigente și se folosesc cele mai noi tehnologii. 

Unul dintre mâncărurile populare este tacos din carne de porc marinată, fel care se pregătește acasă, la festivitățile locale sau în baruri. Carnea de ied, de vită, de porc și de pasăre sunt de asemenea consumate în mod frecvente, dar și carnea de iepure în “salmorejo” (piure din roșii, pâine, ulei și usturoi). 

Un alt fel de mâncare tipic gastronomiei din Tenerife este “el puchero canario” (un fel de tocană cu carne, legume și șuncă).

Sosurile “Mojos” constituie o împletire a aromelor, culorilor, texturilor, printre care sosurile de coriandru, pătrunjel, boia de ardei și distinsul sos “picon” pe bază de piper. 

Cu toate acestea, gama acestor sosuri este foarte largă și permite utilizarea diferitelor ingrediente în prepararea lor, precum migdale, brânză, pâine prăjită, dar și altele. Sunt folosite pentru a da o savoare aparte anumitor tipuri de carne și specii de pești.

Brânza a fost de asemenea folosită că moneda de schimb și vânzare. De atunci a rămas un aliment de bază și este frecvent consumat, în medie cam 15 kilograme de brânză/ locuitor anual. Se disting brânzeturile produse în fermele din Arico, La Orotava și Teno.

Brânzeturile se împart în mai multe categorii. După consistența pastei sunt brânzeturi moi, semi-tari, tari. După procesul de fabricație sunt brânzeturi proaspete, măturate, afumate, făcute în mare parte manual. În prezent predomină brânzeturile de capră, dar, uneori, acestea sunt realizate cu diferite cantități de lapte de oaie sau de vacă.

Brânzeturile din Insulele Canare se bucură de o mare apreciere internațională, printre altele pentru gustul și textura lor care le diferențiază de alte brânzeturi europene. Brânza tare de capră, cu înveliș din boia și gofio, produsă la Queseria din Arico a fost premiată ca și cea mai bună brânză din lume la categoria ei în finala de la World Cheese Award 2008 din Dublin.

Una dintre cele mai recente studii arată că în Tenerife se produc anual aproximativ 3400 tone de brânză, reprezentând 50% din producția din provincie și 25% din producția din arhipelag. În prezent există 75 de producători de brânzeturi artizanale, în conformitate cu Registrul General Sanitar al Alimentelor.

​​​​​​​
Brânzeturile din Tenerife dispun de o marcă de certificare împuternicită de către “Fundacion Tenerife Rural” pentru a standardiza calitatea acestora. Cu această marcă de certificare se încearcă să se facă cunoscute principalele calități ale brânzeturilor, valoarea produselor și moduri de a îmbunătăți comercializarea lor.

Încă de dinaintea cuceririi insulelor Canare, gofio era folosit ca mijloc de subzistență de către populația guanches. 

Mai târziu, în vremuri de foamete și în lipsa alimentelor, gofio a fost unul dintre alimentele de bază ale locuitorilor din Insulele Canare. Astăzi este folosit ca un singur preparat, de exemplu “gofio escaldado” (gofio cu supă de pește) sau pentru a completa diferite feluri de mâncare, precum carne, pește, deserturi. 

De asemenea, sunt tipice și așa-zisele “pellas de gofio”. Ingredientele se frământă și sunt servite în forma unor mingiuțe dulci sau sărate. Pentru cele dulci se pune în amestec gofio, apă, miere, nuci (migdale, smochine și/ sau stafide) și un vârf de cuțit de sare. Un alt ingredient care este adesea folosit în această varietate de pellas sunt bananele coapte. Cele sărate se obțin din amestecul de gofio, apă sau supă de pește, sare și ulei de măsline.

Ele se găsesc de obicei la târguri tradiționale sau când se recoltează strugurii.

​​​​​​​
Unii bucătari de prestigiu au pregătit înghețată din gofio, primind recenzii foarte bune. Pe lângă aroma sa, acesta are un conținut ridicat de minerale și carbohidrați, fiind ideal pentru a fi consumat înainte de a face sport.

Cultivarea viței de vie în insulele Canare și mai ales în Tenerife a început după cucerirea insulei, atunci când colonizatorii au adus diferite soiuri de viță de vie și au descoperit noblețea pe care o dobândesc vinurile canariene.

În anul 1497, portughezul Fernando de Castro a plantat prima podgorie din Tenerife, fiind atras de fertilitatea solului vulcanic. În secolele XVI și XVII vinul capătă o mare importanță în economia insulei, deoarece familiile se dedicau cultivării viței de vie și ulterior comercializării sale. 

Se distinge vinul Malvasia care a ajuns să fie considerat cel mai bun vin din lume și era dorit de către Curțile Regale europene și de cele mai mari crame de vinuri din America și Europa.

Scriitori celebri precum William Shakespeare și Walter Scott fac referire la aceste vinuri în operele lor. În prezent există în Tenerife 5 etichetări de origine (fac parte dintr-un sistem de clasificare și reglementare pentru vinurile spaniole), acestea fiind: Abona, Valle de Guimar, Valle de La Orotava, Tacoronte-Acentejo și Ycoden-Daute-Isora. 

Înaceste zone, solul vulcanic bogat în care se cultivă vița de vie le conferă un caracter special și nuanțe diferite. În momentul acesta se lucrează să se producă o singură etichetare de origine pentru toate vinurile din Insulele Canare.